Întoarcerea lumii cu fundu' în sus a ajuns un fenomen des întâlnit. Nu mai sunt îndeajuns aluziile. Lehamitea a ieşit în stradă. Nimeni nu mai simte nimic şi totul a ajuns fără masură. Sunt excesele ceea ce căutăm? Excesele fac istoria? Amintirile noastre cool sunt defapt excese condamnate? De ce măsura e luată în râs? Răspunsurile par oarecum evidente. Sloganul la modă e " FĂRĂ REGRETE". Oare chiar totul merită încercat?
Din punct de vedere personal, excesele m-au deranjat mereu. Şi mai ales excesele altora.Aşa stând lucrurile, conform definiţiei libertăţii, excesele îmi incalcă drepturile.
Şi dacă excesele sunt aşa seducatoare şi dorite, atunci cum se face că fericirea nu e niciodată în exces şi apare numai în momentele când eşti cumpătat. Ţine numai o clipă, e adevărat. E greu de descris. Un exces e mult mai plin de detalii şi mai ghiduş. Merge mereu povestit la o adunare şi la o bere. Fericirea e un eveniment intim.
duminică, 8 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
