Insomnii primavaratice de Cluj

Cum de s-a facut din nou primavara am si uitat de ger, de facturile hipertrofiate de la gaz, de noptile prea lungi in care numai somnul nu reusea sa le umple. Printre florile abia iesite din copaci ca unghiile singuratatii din ideile intelectualilor, se giugiulesc porumbei nebuni si indragostiti, facandu-mi in ciuda si gainatzandu-se pe sloganul meu "gandesc deci...sunt singura".
Ma retrag din parcurile suprapopulate de animale, pasari si oameni, in baruri cu geamuri deschise, inundate, mai mult ca oricand, de primavara care acopera generoasa fumul de tigara.
Daca vorbesc despre insomnii si primavara e clar, m-am dus in Insomnia, barul cu care fac reclama Clujului. Bandu-mi berea cu prietenii cei de toate zilele, am putut sa observ expozitia de fotografii cu niste inaripate mai putin indragostite decat porumbeii dar in nici un caz mai putin mintoase. Beneficiind de calitatea lor de a sta pe la curtea omului, acesta din urma (omul, adicatelea) le-a oferit si alte functii decat cele discriminatorii de a face oua.
In prima poza avem "Strigatul" (dupa Munch), urmeaza in galeria extra-cotetz "Monalisa"(dupa Leo) si apoi in pozitie post-scena "Sarutul " (dupa Klimt). Nu mai stiu a cata bere era cand prietenele mele au ajuns la aceste observatii. Trebuie sa recunosc : nu eu am avut revelatii artistice in timpul insomniilor mele clujene, ci ele, prietenele mele dragi de toate zilele, ce mereu ma inspira si imi incurajeaza insomniile.