"Frumosi sau urati, prosti sau destepti, norocosi sau ghininosti, intre doua certitudini - nasterea si moartea - sintem in stare sa renuntam la multe idei si la o droaie de idealuri: dar, pitita undeva in suflet, pastram nebiruita aspiratia spre fericire. Oricum, cu totii ne consideram niste candidati, posibili alesi la un scrutin al destinului. Sperand... Sperante ni se vand cu tona, iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Ne mintim la randu-ne cat ne tin puterile, tragand nadejde ca macar o data, una singura, fericirea are sa-si arunce ochii si asupra noastra. Desi ea nu prea are obiceiul asta, noi, condamnatii la viata, cutreierand prin lume intr-o doara, o tot pandim. Ne automintim. E poate cea mai frumoasa inchipuire plasmuita de mintea noastra, o umbra propice la care ne adapostim, cand in moalele capului ne bat razele unui soare nemilos, pe drumul nostru intre doua certitudini."
Inca mai sper ca o sa se verse fericirea peste mine ca un camion de ciment si o sa-mi intzepeneasca timpul pentru ca sa traiesc mereu si mereu clipa. O sa moara de invidie si ingerii care vor fi dat toata eternitatea lor pentru o clipa asemanatoare. Nimic n-o sa se compare cu imbratisarea in care tot spatiul si timpul dintre noi se vor sparge de piepturile noastre. Cu coastele am sa te imbratisez si vom ramane asa ingropati in cimentul fericirii pentru care candidez. Toate clipele din jur ce alcatuiesc un fapt divers ne vor barfi si vor zumzai, vor fi corul nostru. O, ce muzica vom compune noi! Solisti vom fi, vom anima cimentul. Sa nu uitam insa ca tu nu stii ca abia ti-am depistat urmele umbrelor tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu